Postări

Postare prezentată

Ce-i mai bun din ce-i mai rău!

Imagine
Era adolescent pe atunci, însă gândul nu-i stătea doar la iubire. Principala lui grijă era să-şi ajute familia numeroasă, formată mai mult din surori sa procure hrana. Căci pentru noi, războiul este ceva îndepărtat, constituit din statistici...multe numere care însă ascund poveşti. Mi-a povestit bunicu' despre foamete şi recesiune, cum mergea tatăl lui prin sate sau chiar oraşe învecinate să dea la schimb ouă pe grău, cum le mureau vitele de foame...spaima constantă şi cum se ascundeau în tranşeele săpate chiar de mâna lor, cu sentimentul că îşi sapă propria groapă.
Şi mi-a mai povestit bunica de ce nu ştie prea multă carte şi avea lacrimi în ochi pentru că nu mă putea ajuta la teme. Fiind sora cea mare, mergea la şcoală doar în perioada rece. De când dădeau mugureii în copaci şi până cadea bruma, îşi ajuta parinții la munca câmpului.
  Apoi s'au găsit unul pe altul, s-au iubit în ciuda acelor vremuri, şi-au construit căsuța cu mâna lor, au construit căsuța copiilor tot cu m…

Deportați la supermarket

Imagine
Îmi amintesc de nişte eseuri pe care trebuia să le facem în liceu..cred că avea legătură cu subiectul 11 de Bac...ăla de ne lăsa şi pe noi să gândim liberi, şi să explicăm cu propriile noastre cuvinte ce, cum, cât, unde şi de ce. Unul din subiectele care atunci mi s-a părut aberant, mai ales pentru că noi eram copii încă, şi nu prea înțelegeam care-i faza cu U.E, globalizarea, pierderea identității naționale...(debitam oricum prostiile pe care le auzeam în treacăt la TV.)suna ceva de genu: "Argumente pro şi contra aderării României la U.E."
  Mbuun...nu sunt neapărat naționalistă, adică nu mă voi umfla vreodată în pene că Simona Halep a câştigat nush ce trofeu doar pentru că EA e româncă, şi nici nu mă voi ascunde sub un preş de la vreo ştire de genu' : un cetățean român..bla bla (ceva naşpa, oricum) în Italia, pentru că ŞI eu sunt ROMÂNCĂ. Însă, dacă ar fi să se manifeste naționalista din mine, asta ar fi la capitolul limba română, fie ea scrisă sau vorbită.    Şi asta …

Anii cei mai buni

Imagine
Am tot povestit despre Corina si despre Bunicu'... asta pentru că ei doi sunt singurele mele legături cu trecutul. Şi-mi amintesc că în esență eu sunt un om bun, deşi de ceva vreme acțiunile mele mă contrazic. Bunicu' a rămas acasă, vârsta şi trupul cândva puternic, de om al pădurilor, acum slăbit, nu-l mai îmbie la plimbări.
Însa pe Corina o am cu mine, şi mă cunoaşte după zâmbetul din colțul gurii dacă am ceva şugubăț să-i povestesc, sau după privirea mea lăsată deşi mă chinui să-i zâmbembesc, dacă ceva mă apasă.
Suflet pereche nu înseamnă neapărat persoana cu care împarți patul...cu Corina însă am împărțit multe pungi de pufuleți în copilărie, bere la pahar pe la bâlciurile locale şi prin câşme ieftine şi afumate, în primii ani de facultate.
  Îmbătrânim amândouă...asta este, dar ne-am văzut una pe alta crescând, devenind femei, îndrăgostindu-ne pentru prima dată şi apoi suferind prima decepție, prima beție zdravănă urmată de mahmureala de a doua zi, dar şi de sentimentu…

Iubi, stai să-ți povestesc...

Imagine
Amu'... ştiți cum se spune : "it's not you, it's me". Nu sunt fan al relațiilor la distanță, deşi îmi place al naibii de mult să scriu. Simt că mă exprim mai bine aşa. Iubitul meu se tot plânge de asta, că atunci când sunt nervoasă îi scriu mesaje kilometrice în care îl porcesc, iar el nu are răbdare să le citească. Îi mai scriu uneori şi de roz, dar aşa..pe bilețele scurte. Pe alea ştiu că le citeşte.
   Poate că m-ar fascina ideea unei nopți nebune la telefon, să vorbim până dimineața, eu covrigită în pat sub pătură. Doar să vorvim.
   Însă pe bune, aşa sebprocedează când eşti într-o relație la distanță? Îi povesteşti iubitului la propriu că "ți-a sunat alarma la ora x, te-ai trezit, ai stat 5 minute pe marginea patului, apoi ai stat în baie până la ora x, ai plecat la cursuri.. " şi discuția continuă cu detalii minuțioase şi exacte. Cred că nici un dosar de SRI care conține şi fotografii în rafală nu ar fi aşa exact. 
   Nu am mai rezistat tortu…

Când afară plouă...

Imagine
N-am mai trecut pe la el de mai bine de o lună. Obişnuiam să merg săptămânal, chiar dacă doar pentru câteva ore. Şi mereu se întâmplau aceleaşi chestii. Mâncam împreună...mai mult eu mâncam, el prefera doar să mă privească, mereu zice că a mâncat. Mănânc turceşte, în pat, şi cu farfuria în brațe. În alte vremuri, în bucătărioara cea mică, eu stăteam în capul mesei, bunicul la mijloc, şi bunica lângă aragaz. Vorbeau separat dar se înțelegeau cumva. Dar când se punea mâncarea, discuția înceta. Acum...am rămas doar noi doi...parcă ar vrea să mă întrebe ceva, dar nu ştie ce.
  N-am mai trecut pe la el de mai bine de o lună pentru că viața mi-a luat-o puțin la vale, nu ştiu ce aş putea să-i spun, şi să nu-l mint. Şi iar o să mă întrebe "Radu ce mai face? Tot nu vreți voi să va luați? Să mor şi eu împăcat" . N-am mai trecut pe la el....
    Aproape ca un automatism, m-am culcuşit în pat, pentru că afară pluă, mi-am făcut un ceai şi am deschis o carte. Am mai citit-o, dar aşa am…

Mercedesu' cu covrigi în coadă

Mi s-a întâmplat de mai multe ori să-i aud pe unii zicând răutăcios despre alții că "are doar un covrig în burtă, dar se plimbă cu Mercedesu' ".  Probabil n-o fi avut timp individul să ia micul dejun sau prânzul, că e un om ocupat, ce tot atâta dujmanie?
   Atâta doar voiam să zic şi eu că
...cum stăteam cuminte pe un colț de bancă pe lângă UMF, înfulecând un fornetti şi împleteam decizii serioase pentru viitorul meu, îmi bate aşa deodată un soare puternic în ochi. Mercedesu' ăla de poveste de care tot auzisem, fusese parcat fix în fața mea, şi reflecta toată lumina de pe o rază de un kilometru. Oo da ce onoare să pot eu să-i privesc de aproape pe cei doi "office-hipteri" cu pantaloni care lasă dezgolită jumătate de gambă şi ochelarii lui John Lennon. Şi ce onoare că mi-au aruncat o jumătate de privire, şi aia doar pentru că eram în raza lor vizuală, scrutând falnic împrejurimile, să se asigure că sunt priviți. Mmm, poate maine, astăzi toată pasiunea m…

Un link...

Imagine
Se întâmpla prin 2007, în vacanța de vară, în zilele alea lungi, cleioase, când timpul se dilată, iar asfaltul încinge fantezii de puştoaice...Ne cumpăram reviste din alea pentru inițiere în adolescență (cu care ai mei nu erau de acord) din banii "sustraşi" din restul de la pâine; ne refugiam prin vreun parc, sau tăcute în camera ei, şi le citeam pe nerăsuflate. De fapt, treceam în viteză pe lângă articolele de genul "10 semne că te place", "10 sfaturi despre o relație sexuala" şi bla bla...şi ajungeam direct la articolele cu noutăți, zvonuri şi bârfe despre ei..idolii noştri de atunci. Cred că fiecare generație face asta. Orice fetişcană s-a îndrăgostit de o imagine de sticlă. În cazul nostru, ne îndrăgostisem mai întăi de imaginea lui de hârtie. De machiajul dramatic, părul arici, buzele pline şi pierce-ul ăla sexy din sprânceană. Abia după asta l-am auzit cântând, şi oricum nu înțelegeam nimic, versurile fiind în germană. Dar nu-mi aduc aminte ca tre…